Calciul poate juca un rol în dezvoltarea bolii Parkinson

O echipă internaţională de oameni de ştiinţă, condusă de Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, a constatat că calciul poate să medieze interacţiunea dintre structurile mici membranoase din interiorul terminaţiilor nervoase, care sunt importante pentru semnalizarea neuronală în creier şi alfa-synucleina, proteina asociată cu boala Parkinson. Nivelurile excesive de calciu sau de alfa-synucleină pot aprinde reacţia în lanţ care duce la moartea celulelor creierului.

Tahina, o sursă bună de calciu, 427 mg la 100 grame.

Boala Parkinson este una dintre numeroasele boli neurodegenerative ce apar atunci când proteinele iau o formă greşită şi se lipesc împreună cu alte proteine, formând în final structuri subţiri de filament numite fibrilă amiloidă.

Aceste depozite de agregate de alfa-synucleină, cunoscute sub numele de corpuri Lewy, sunt semnul bolii Parkinson.

Până acum nu a fost clar de ce este alfa-synucleina în celulă şi ce face acolo. Este implicată în diferite procese, cum ar fi fluxul neted al semnalelor chimice din creier şi mişcarea moleculelor în şi din terminalele nervilor, dar exact cum se comportă este neclar.

Alfa-synucleina este o proteină foarte mică, cu structură foarte mică, şi trebuie să interacţioneze cu alte proteine sau structuri pentru a deveni funcţională, ceea ce a făcut dificil studiul.

În neuroni, calciul joacă un rol în eliberarea neurotransmiţătorilor. Cercetătorii au observat că atunci când nivelurile de calciu din celulele nervoase cresc, cum ar fi la semnalizarea neuronală, alfa-synucleina se leagă de veziculele sinaptice din mai multe puncte, făcând veziculele să se unească.

Acest lucru poate indica faptul că rolul normal al alfa-synucleinei este de a ajuta la transmiterea chimică a informaţiilor în celulele nervoase.

Există un echilibru fin de calciu şi alfa-synucleină în celulă, iar atunci când există prea mult unul sau altul, echilibrul se distruge şi începe agregarea, ducând la boala Parkinson.

Dezechilibrul poate fi cauzat de o dublare genetică a cantităţii de alfa-synucleină (duplicarea genelor), de o încetinire a distrugerii proteinelor în exces, de un nivel crescut al calciului în neuroni sensibili la Parkinson sau de lipsa capacităţii de tamponare a calciului în aceşti neuroni.

24 FEBRUARIE 2018

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Vitamina C ar putea scurta timpul de tratament al tuberculozei

Un recent studiu realizat la Albert Einstein College of Medicine din New York, Statele Unite, a constatat că medicamentele anti-tuberculoză distrug mai multe bacterii dacă se adaugă şi un supliment de vitamina C.

Zincul si seleniul si rolul lor in alergiile alimentare ale copiilor

Cercetatorii de la Polish Mother's Memorial Hospital – Research Institute, Lodz, Polonia, au studiat importanta pe care o au seleniul si zincul, doua microelemente indispensabile functionarii normale a organismului, in alergiile alimentare ale copiilor mici. Ei au ajuns la concluzia ca, copii cu alergii alimentare au concentratii mult mai mici de seleniu, zinc si enzime ce contin in componenta lor aceste doua microelemente, decat copii din grupul de control.

Cuprul, noua speranţă în lupta cu superbacteriile

Cercetătorii de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie, au descoperit că proprietăţile naturale antimicrobiene ale cuprului şi aliajelor de cupru ar putea reduce dramatic prezenţa Staphylococcus aureus rezistent la meticilină.

Vitamina E şi seleniul nu au efect de prevenire a demenţei

Suplimentele antioxidante cu vitamina E și seleniu, luate în monoterapie sau în asociere, nu au împiedicat demenţa la unii bărbaţi mai în vârstă, conform unui nou studiu realizat în Statele Unite.

Vitamina D poate ajuta persoanele cu insuficienţă cardiacă

Un studiu realizat de o echipă de cercetători de la Leeds Teaching Hospitals din Marea Britanie, sugerează că suplimentele de vitamina D pot ajuta persoanele cu probleme cardiace.

O vitamină ar putea reduce riscul de cancer de piele

Persoanele care au luat o singură pastilă de vitamină de două ori pe zi, au redus riscul celor mai frecvente două forme de cancer de piele cu aproape un sfert, afirmă cercetătorii de la Dermatology University of Sydney.