Știință |
Cel mai vechi plesiosaur era un înotător puternic
Plesiosaurii au fost în mod special înotători. Aceşti "saurieni cu zbaturi", care au dispărut de-a lungul timpului, s-au propulsat prin oceanele lumii, folosind un "zbor subacvatic", asemănător cu ţestoasele şi pinguinii de mare.
Colecţionarul privat Michael Mertens a descoperit în 2013 un specimen cu adevărat excepţional în timpul operaţiunilor într-o carieră de lut din Westphalia, Germania. Evaluarea ulterioară a arătat că fosila reprezintă o reptilă marină din Triasic, perioada care precede Jurasicul.
Descoperirea reprezintă cel mai vechi plesiosaur, cu o vârstă de aproximativ 201 milioane de ani, ceea ce îl face unicul schelet de plesiosaur din perioada Triasică.
Era un plesiosaur relativ mic, cu lungimea reconstituită a scheletului de 237 cm, o parte a gâtului fiind pierdută în carieră.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Bonn, Germania, împreună cu colegii din Japonia şi Franţa i-au dat numele Rhaeticosaurus mertensi. Prima parte a numelui se referă la vârsta sa geologică, Rhaetian, iar a doua parte îl onorează pe descoperitor.
Plesiosaurul aparent a crescut extrem de rapid înainte de a ajunge la maturitatea sexuală. Paleontologii interpretează acest lucru ca o indicaţie clară că plesiosaurii aveau sânge cald.
Deoarece plesiosaurul s-a răspândit repede peste tot în lume, trebuie să fi putut regla temperatura corpului pentru a putea invada părţi mai reci ale oceanului.
Din cauza sângelui cald şi a deplasării eficiente, plesiozaorii erau extrem de răspândiţi, până când au dispărut de pe faţa pământului. La sfârşitul Cretacicului, impactul meteoritului împreună cu erupţiile vulcanice au dus la un colaps ecosistemic, din care plesiosaurul a fost victimă proeminentă.