Știință |
Mezotermia, clasa energetică a dinozaurilor
Oamenii de ştiinţă de la University of New Mexico au comparat ratele de creştere a sute de specii actuale şi dispărute, folosind inele de creştere şi dimensiunea oaselor pentru a calcula ratele de creştere la dinozauri. Ei au legat rata de creştere cu rata metabolică, măsură a consumului de energie, care împarte animalele în cele două clase, cu sânge cald şi cu sange rece.
Studiul a demonstrat că animalele care cresc mai repede, necesită nu doar mai multă energie, dar au şi temperatura corpului mai mare şi sugerează că dinozaurii se încadrează într-o clasă intermediară, undeva între reptilele şi mamiferele moderne, clasă denumită de cercetători mezotermică.
Cercetătorii au descoperit că dinozaurii cu pene şi păsările primitive au crescut în mod distinct mai lent decât urmașii lor, păsările moderne. Archaeopteryx, prima pasăre, a ajuns la maturitate în doi ani. Dar, un vultur cu coadă roşie, care este de aproximativ aceeaşi mărime, ajunge la maturitate în doar şase săptămâni.
În timp ce dinozaurii nu au crescut la fel de rapid ca păsările sau mamiferele moderne, ei au crescut mult mai rapid decât reptile moderne.
Mezotermia i-a ajutat pe dinozauri să devină dominanţi şi probabil tot asta i-a făcut să devină enormi, o formulă de succes pentru o lungă perioadă în Mezozoic.
Animalele cu sânge cald, cum ar fi mamiferele şi păsările, au nevoie de mai mult combustibil şi folosesc această energie în avantajul lor, inclusiv pentru mişcări mai rapide şi putere a creierului amplificată. Prin arderea acestei hrane, se menţine, de asemenea, o temperatură ridicată şi stabilă a corpului.
Animalele cu sânge rece, sunt mai economice, dar nu dispun de aceste avantaje.
Rezultatele studiului au plasat de asemenea, mai multe animale vii, cu obiceiuri energetice neobişnuite în categoria mezotermică: tonul, unii rechini, unele broaşte ţestoase, generează mai multă căldură decât alţi peşti şi reptile, pe cand echidna, un mamifer din Australia, nu este capabilă să-şi menţină temperatura corpului constantă.
GH. MĂNOIU | 15 IUNIE 2014