Știință

    Ploaia acidă, o posibilă cauză a extincţiei din Permian?


    Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology au constatat că ploaia la fel de acidă ca sucul de lămâie nediluat ar fi contribuit la masiva exterminare a plantelor şi organismelor de pe Pământ de acum 252 milioane de ani.



    Efectele ploii acide asupra unei păduri. Foto: Wikimedia Commons.


    În urmă cu aproximativ 252 milioane de ani, la sfârşitul perioadei Permian, s-a produs un colaps al vieţii pe Pământ, cunoscut sub numele de Marea Dispariţie, când 90 la sută dintre speciile existente atunci au dispărut.

    Cauzele acestei extincţii rămân încă subiect de dezbatere. A fost coliziunea cu un asteroid, similar cu cel care a omorât dinozaurii 186 milioane de ani mai târziu? A fost o pierdere treptată a oxigenului din oceane? A fost o cascadă de erupţii vulcanice?

    Cercetătorii au simulat această ultima posibilitate, creând modele climatice ale scenariilor în care erupţiile vulcanice aruncă gaze, inclusiv sulf, în atmosferă.

    Astfel, s-a văzut că emisiile de sulf erau suficient de mari pentru a crea ploi acide pe scară largă în emisfera nordică, cu un nivel de pH ce putea ajunge la 2, similar cu al sucului de lămâie nediluat. O aciditate suficientă să desfigureze plantele şi să ducă la dispariţia lor.

    Geologii care au examinat roci în Siberia au observat evidenţele unei activităţi vulcanice intense, în rafale scurte, care a început la sfârşitul Permianului şi a continuat timp de un milion de ani. Volumul de magmă fierbinte scoasă la suprafaţă a fost de câteva milioane de kilometri cubi. Aceasta a eliberat în atmosferă dioxid de carbon şi alte gaze ce au dus la o încălzire puternică, dar treptată.

    Erupţiile probabil au lansat de asemenea nori mari de sulf, care a revenit pe pământ sub formă de ploi acide.

    Pe baza analizei urmelor conservate în roci, oamenii de ştiinţă au facut 27 de simulări de scenarii cu diferite tipuri de erupţii, cu o gamă largă de gaze şi interacţiunea între gaze şi aerosoli pentru a calcula pH-ul. Şi au ajuns la un rezultat de 2 pentru pH, nu dintr-o erupţie, ci din erupţii repetate.

    La asta s-a adăugat o epuizare a stratului de ozon din cauza gazelor eliberate, o reducere ce putea ajunge la 65 de procente şi care a dus la creşterea substanţială a expunerii la radiaţii ultraviolete, mai ales în apropierea polilor. Plantele şi animalele nu au avut prea mult timp să se adapteze.

    GH. MANOIU | 2 DECEMBRIE 2013




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA

    Liliecii se misca foarte rapid si sistemul lor de navigare nu le permite sa obtina date suficiente in timp util. Aceasta a dus la ipoteza ca ei folosesc harti memorate, ipoteza ce a fost verificata de cercetatori de la Brown University, USA, intr-un nou studiu.
    Harta codului genetic al caracatiţei, realizată pentru prima dată de cercetători, a dezvăluit o creatură atât de ciudata că ar putea fi un "extraterestru".
    O descoperire uimitoare ar putea rescrie manualele, după ce paleontologii au găsit accidental sânge şi ţesuturi moi conservate în fosile de dinozaur. Dacă se dovedeşte a fi adevărat, ştiinţa aşteaptă răspunsul la vechi întrebări, inclusiv dacă putem învia dinozaurii.
    Cercetătorii de la Universitatea Oxford, din Marea Britanie şi de la Universitatea Carlos III din Madrid, Spania, au constatat că pânzele construite de păienjeni transmit informaţii pe diferite frecvenţe.
    Un studiu realizat de psihologii de la Universitatea de Stat din New York stabileşte o corelaţie între durata căscatului şi numărul de neuroni.
    Oamenii de ştiinţă au confirmat existenţa unui "continent pierdut" sub insula Mauritius din Oceanul Indian, un rest din destrămarea supercontinentului Gondwana, proces care a început în urmă cu aproximativ 200 milioane de ani.

    © 1991-2024 The Titi Tudorancea Bulletin | Titi Tudorancea® este Marcă Înregistrată | Condiţii de utilizare
    Contact