Siliciul negru are proprietăţi antibacteriene

Cercetătorii de la Swinburne University of Technology din Australia au descoperit că siliciul negru are proprietatea de a omorî bacteriile, ceea ce deschide calea dezvoltării unei noi generaţii de nanomateriale antibacteriene.

Suprafată siliciu negru văzută la microscop electronic. Foto: Wikimedia Commons.

Siliciul negru a fost descoperit în anii '80 ca nanomaterial semiconductor şi este un siliciu care a fost gravat pentru a avea pe suprafaţă nanosăgeţi lungi şi înguste. Astfel de suprafeţe cu caracteristici similare sunt comune în lumea naturală.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că aripa unui tip de greier poate rupe în bucăţi o anumită bacterie sub formă de bară, printr-un proces care este generat de structura sa fizică. Pornind de aici, ei au investigat alte insecte care pot să aibe o arhitectură similară a suprafeţei, astfel încât să omoare mai multe bacterii, de interes mare fiind Staphylococcus aureus.

Căutările i-au dus la aripile unei libelule, Diplacodes bipunctata, ale căror ţepi, asemănătoare cu o nanostructură, omoară atât bacteriile sferice cât şi pe cele sub formă de bară.

Cercetătorii au imitat structura suprafeţei aripilor libelulei pe suprafaţa de siliciu, apoi au comparat cele două suprafeţe şi capacitatea lor de a omorî bacterii.

Această structură generează un efect mecanic de distrugere a bacteriilor, care nu are legatură cu compoziţia chimică a suprafeţei.

Ambele suprafeţe s-au dovedit foarte eficiente împotriva unei game de bacterii precum şi împotriva endosporilor. Rata medie este de mai mult de 450000 de celule omorâte pe minut de expunere, pentru fiecare centimetru pătrat de suprafaţă.

O descoperire ce dă speranţe pentru dezvoltarea unei noi generaţii de nanomateriale antibacteriene ce ar putea fi aplicate pe suprafeţele de implant, făcându-le mai sigure.

GH. MANOIU | 30 NOIEMBRIE 2013

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Studiile genetice confirmă legătura între vitamina D şi scleroza multiplă

Un studiu genetic important realizat la Universitatea McGill, Canada, a confirmat o legătură între nivelul scăzut de vitamina D şi un risc mai mare de scleroză multiplă, o constatare care ar putea conduce la un tratament mai bun şi la o terapie de prevenire.

Calciul ar putea fi răspunsul la infecţia cu Clostridium difficile

Cercetătorii de la University of Michigan Medical School şi United States Food and Drug Administration au descoperit că o bacterie periculoasă, capabilă să provoace infecţii intestinale grave, este declanşată de excesul de calciu din mediul inconjurator, însă factorul de declanşare poate oferi şi remediul.

Niveluri scăzute de magneziu fac vitamina D ineficientă

Vitamina D nu poate fi metabolizată fără suficiente niveluri de magneziu, ceea ce înseamnă că vitamina D rămâne stocată şi inactivă, potrivit unui nou studiu efectuat la Lake Erie College of Osteopathic Medicine, Statele Unite.

Calciul poate juca un rol în dezvoltarea bolii Parkinson

O echipă de oameni de ştiinţă a constatat că calciul poate să medieze interacţiunea dintre structurile mici membranoase din interiorul terminaţiilor nervoase şi alfa-synucleina, proteina asociată cu boala Parkinson.

Vitamina C ar putea scurta timpul de tratament al tuberculozei

Un recent studiu realizat la Albert Einstein College of Medicine din New York, Statele Unite, a constatat că medicamentele anti-tuberculoză distrug mai multe bacterii dacă se adaugă şi un supliment de vitamina C.

Zincul si seleniul si rolul lor in alergiile alimentare ale copiilor

Cercetatorii de la Polish Mother's Memorial Hospital – Research Institute, Lodz, Polonia, au studiat importanta pe care o au seleniul si zincul, doua microelemente indispensabile functionarii normale a organismului, in alergiile alimentare ale copiilor mici. Ei au ajuns la concluzia ca, copii cu alergii alimentare au concentratii mult mai mici de seleniu, zinc si enzime ce contin in componenta lor aceste doua microelemente, decat copii din grupul de control.