| Sănătate |
Tulburările cerebrale în copilărie pot duce la tulburări psihice la vârsta adultă
Primii ani de viață sunt cruciali pentru dezvoltarea și maturizarea corespunzătoare a creierului. Tulburările cerebrale în această etapă, cum ar fi rănile, infecțiile, stresul sau malnutriția, pot afecta profund funcția și comportamentul creierului de-a lungul vieții.
Cercetătorii de la Universitatea Sao Paulo din Brazilia au investigat neurobiologia efectelor comportamentale rezultate din crizele convulsive din copilărie. Foto: Rafael Naime Ruggiero et al./FMRP-USP
Convulsiile sunt cele mai frecvente probleme neurologice la această vârstă și constituie factori de risc semnificativi pentru incidența tulburărilor de neurodezvoltare, cum ar fi autismul, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și dizabilitățile intelectuale, precum și schizofrenia și epilepsia.
Un studiu realizat la Facultatea de Medicină din Ribeirão Preto de la Universitatea din São Paulo, din Brazilia, a investigat neurobiologia efectelor comportamentale rezultate din crizele convulsive din copilărie, folosind rozătoarele ca model de studiu.
Studiul a inclus colaborarea oamenilor de știință de la Universitatea Federală din São Paulo (Unifesp) și Universitatea Federală din Minas Gerais (UFMG) ambele din Brazilia.
Efectele crizelor din copilărie nu sunt asociate cu moartea neuronilor, ci mai degrabă cu disfuncțiile moleculare, celulare și ale rețelei neuronale.
Există o creștere persistentă a inflamației la nivelul creierului, asociată cu modificări comportamentale relevante pentru autism și schizofrenie, afirmă cercetătorii implicați în acest studiu.
Pe lângă neuroinflamație, cercetătorii au mai observat și o relație neașteptată între neuroplasticitate (adică capacitatea creierului de a se schimba) și cogniție.
O altă descoperire foarte interesantă a fost că, la indivizii care au suferit convulsii în copilărie, activitatea creierului în stare activă de veghe prezintă o asemănare mai mare decât era de așteptat cu activitatea creierului în timpul somnului REM (un acronim care decurge din expresia în engleză rapid eye movement, sau mișcarea rapidă a ochilor).
Deoarece somnul REM este stadiul în care apar cele mai vii vise, această similitudine ar putea explica procesarea senzorială atipică, care apare în special în schizofrenie, spun autorii studiuluii. Ei asociază această afecțiune cu un exces de dopamină.
În clinică, epilepsia prezintă o rată mare de comorbidități psihiatrice, adică tulburări psihice care apar împreună cu boala neurologică.
Există o asociere puternică cu autismul, dizabilitatea intelectuală și tulburarea de deficit de atenție, precum și cu afecțiunile psihiatrice care se manifestă la vârsta adultă, cum ar fi schizofrenia și alte tulburări psihotice.
Se estimează că 30% dintre persoanele cu autism au și epilepsie.
Timp de mulți ani, s-a crezut că modificările cognitive și comportamentale asociate cu epilepsia au fost rezultatul morții progresive a neuronilor din regiunile creierului afectate de crize epileptice. Totuși, cercetătorii au constatat că persoanele care au avut convulsii în copilărie, chiar și fără a dezvolta epilepsie la vârsta adultă, au o incidență mai mare a acestor afecțiuni psihiatrice.
Cercetătorii au examinat modificările comportamentale la rozătoare printr-o serie de teste. Printre cele mai izbitoare schimbări, ei au descoperit că animalele afectate prezentau hiperlocomoție, adică o agitație spontană persistentă și dificultăți în filtrul senzoriomotor.
Acest filtru este responsabil pentru capacitatea creierului de a filtra informațiile senzoriale și răspunsurile motorii în mod eficient, distingând stimulii relevanți în medii turbulente și reglând răspunsurile exagerate.
În tratamentul schizofreniei, medicamentele antipsihotice sunt utilizate pentru a reduce aceste comportamente.
Modelele animale care reproduc aspectele biologice ale autismului prezintă, de asemenea, schimbări marcante în aceleași teste. Acest set de modificări senzoriomotorii este puternic asociat cu modificările perceptuale și comportamentale observate în clinică, cum ar fi hiperactivitatea în ADHD, halucinațiile în psihoză și hipersensibilitatea la mediile stimulatoare în tulburarea spectrului autist [ASD].
În același timp, studiul a dezvăluit și o afectare cognitivă în așa-numita „memorie de lucru”, memoria folosită pentru a stoca temporar informații, cum ar fi un număr de telefon, și apoi uităm. Este esențială pentru activitățile care necesită atenție, planificare și raționament.
Acest tip de memorie este grav afectat în schizofrenie și tulburări de neurodezvoltare, ceea ce se reflectă în gândire dezorganizată, dificultăți de învățare și deficite de atenție.
Confruntați cu descoperirea că crizele din copilărie nu au cauzat moartea neuronilor, cercetătorii s-au întrebat unde se află semnele creierului din spatele acestor modificări comportamentale.
Într-un studiu anterior, s-a descoperit că multe dintre efectele comportamentale ale crizelor din copilărie corespund funcțiilor cognitive și comportamentale care depind de hipocamp [o regiune a creierului crucială pentru formarea memoriei și integrarea senzoriomotorie], cortexul prefrontal [responsabil pentru planificare, atenție și control emoțional], precum și de comunicarea între ele.
Una dintre cele mai izbitoare descoperiri ale studiului a fost prezența inflamației în creierul animalelor care au suferit convulsii în copilărie.
Procesul de neuroinflamație este natural și fundamental pentru creier în lupta împotriva infecțiilor și recuperarea după leziuni.
În sistemul nervos, principalele responsabile de acest rol sunt celulele gliale, precum astrocitele, care, atunci când se confruntă cu leziuni cerebrale, își măresc activitatea, extinzându-se, ramificându-se, înmulțindu-se și devenind pregătite să facă față oricărei leziuni cerebrale.
Astfel, o modalitate de a investiga neuroinflamația din creier este prin etichetarea unei proteine numite GFAP, care este prezentă în scheletul astrocitelor. Nivelurile sale sunt buni indicatori ai activării acestor celule.
Se știe deja că ASD și schizofrenia sunt asociate cu neuroinflamația. În 2005, o analiză post-mortem a creierului persoanelor cu TSA a arătat mai multe semne de neuroinflamație. În cazul schizofreniei, relația cu inflamația este și mai evidentă.
În 2017, a fost raportat un caz al unui pacient cu schizofrenie care a experimentat remiterea completă a simptomelor după un transplant de măduvă osoasă – un proces care înlocuiește complet sistemul imunitar inițial al pacientului.
Există, de asemenea, raportări de cazuri inverse, în care pacienții fără schizofrenie au dezvoltat tulburarea după un transplant de măduvă osoasă de la o persoană care a suferit de halucinații și iluzii, așa cum sa raportat în 2015.
Pe lângă aceste tulburări, cazurile de boli autoimune ale creierului, în care sistemul imunitar atacă creierul însuși, ducând la inflamație, prezintă de obicei simptome tipice de confuzie mentală, halucinații și iluzii, fiind adesea diagnosticate ca tulburări psihotice, dar nerăspunzând la tratamente.
Prezentul studiu conectează aceste puncte, arătând cum convulsiile din copilărie reprezintă un declanșator important pentru neuroinflamația dereglată care poate persista până la vârsta adultă.
Astfel, intervențiile pentru întreruperea acestui proces ar putea eventual atenua sau preveni dezvoltarea unor schimbări comportamentale pe termen lung.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
