Sănătate |
Unul din patru pacienți în stare vegetativă sau minim conștient, capabil să îndeplinească sarcini cognitive
Aproximativ unul din patru pacienți cu leziuni cerebrale severe care nu pot să se miște sau să vorbească – deoarece sunt într-o comă prelungită, vegetativă sau de conștienţă minimă – este încă capabil să îndeplinească sarcini mentale complexe, a concluzionat un studiu internațional major, confirmând astfel alte studii anterioare.
Leziunile grave ale creierului pot lăsa indivizii incapabili să răspundă fizic la comenzi, dar în unele cazuri ei sunt încă capabili să activeze zone ale creierului care joacă de obicei un rol în mișcare. Acest fenomen este cunoscut sub numele de disociere cognitiv-motorie.
Pentru a determina ce proporţie de pacienți cu așa-numitele „tulburări de conștiență” experimentează acest fenomen, cercetători din Europa și America de Nord au recrutat un total de 353 de adulți cu tulburări de conștiență, inclusiv cea mai mare cohortă de 100 de pacienți studiaţi la Cambridge University Hospitals NHS Foundation Trust.
Participanții suferiseră în mare parte leziuni cerebrale cauzate de traume severe, accidente vasculare cerebrale sau întreruperea aportului de oxigen la creier după atacuri de cord.
Majoritatea locuiau în instituții specializate de îngrijire pe termen lung, iar câțiva locuiau acasă cu pachete extinse de îngrijire.
Timpul mediu de la accidentare pentru întregul grup a fost de aproximativ opt luni.
Cercetătorii au evaluat modelele de activare a creierului în rândul acestor pacienți folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) sau electroencefalografia (EEG).
Subiecților li s-a cerut să-și imagineze în mod repetat că efectuează o activitate motrică (de exemplu, „mișcați degetele de la picioare”, „legănați-vă brațul ca și cum ar fi jucat tenis”, „plimbaţi-vă prin casă din cameră în cameră”) pentru perioade de 15 până la 30 de secunde separate prin perioade de pauză.
Pentru a urma astfel de instrucțiuni este necesară nu numai înțelegerea și răspunsul la o comandă simplă rostită, ci și procese de gândire mai complexe, inclusiv atenție și amintirea comenzii.
Cercetătorii de la Departamentul de neuroștiințe clinice de la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, spun că atunci când un pacient a suferit o leziune cerebrală gravă, medicii și membrii familiei trebuie să ia decizii foarte importante și adesea dificile cu privire la îngrijirea lui şi de aceea este extrem de important de ştiut dacă procesele lor cognitive funcționează.
Dintre cei 241 de pacienți cu o tulburare prelungită a conștiinței, care nu au putut da niciun răspuns vizibil la comenzile de lângă pat, unul din patru (25%) a fost capabil să îndeplinească sarcini cognitive, producând aceleași modele de activitate cerebrală înregistrate cu EEG și/sau fMRI care sunt observate la subiecții sănătoși ca răspuns la aceleași instrucțiuni.
Dintre cei 112 pacienți care au demonstrat unele răspunsuri motorii la comenzile rostite la pat, 38% au efectuat aceste sarcini cognitive complexe în timpul fMRI sau EEG.
Cu toate acestea, majoritatea acestor pacienți (62%) nu au demonstrat o astfel de activare a creierului.
Această constatare contra-intuitivă subliniază faptul că sarcinile fMRI și EEG necesită ca pacienții să aibă abilități cognitive complexe, cum ar fi memorie pe termen scurt și concentrare susținută, care nu sunt necesare în aceeași măsură pentru a urma comenzile de lângă pat.
Detectarea disocierii cognitiv-motorii a fost asociată cu o recuperare mai rapidă și cu rezultate mai bune la un an după accidentare, deși majoritatea acestor pacienți vor rămâne semnificativ invalizi, chiar dacă unii fac recuperări remarcabile.
Un sfert dintre pacienții care au fost diagnosticați ca fiind într-o stare vegetativă sau minim conștientă după evaluări comportamentale detaliate de către clinicieni cu experiență, s-au dovedit a fi capabili să-și imagineze desfășurarea unor activități complexe atunci când li s-a cerut in mod explicit acest lucru.
Acest fapt sugerează că unii pacienți aparent inconștienți pot fi conștienți și capabili să participe semnificativ la reabilitare și comunicare cu sprijinul unei tehnologiei adecvate.